Benzile de picurare sunt proiectate pentru distribuția uniformă a apei pe rând, prin emitere controlată la intervale fixe. Grosimea materialului, distanța dintre orificii și debitul nominal determină modul în care apa ajunge în zona radiculară, influențând stabilitatea umidității în culturile legumicole. 

Modelele cu perete subțire sunt utilizate în cicluri scurte de cultură, în timp ce benzile cu perete mai gros au rezistență ridicată la presiune și la condițiile din solarii și câmp.

Accesoriile pentru picurare includ mufe, capete de închidere, teuri, valvule și garnituri care asigură etanșarea și direcționarea fluxului. Sistemele de prindere mențin banda fixă pe sol, iar piesele de conectare compatibile cu liniile principale permit configurarea rețelei în funcție de distanța dintre rânduri. 

Garniturile cu guler sunt utilizate pentru conectarea rapidă la conducte, reducând pierderile și menținând presiunea constantă.

Filtrarea și controlul presiunii în sistemele de picurare

Filtrele de irigare elimină particulele fine care pot bloca orificiile benzii de picurare. Modelele cu sită sau discuri sunt folosite în funcție de calitatea apei, iar întreținerea periodică previne fluctuațiile de debit. 

În rețelele unde se aplică îngrășăminte hidrosolubile sau agronutrienți prin fertirigare, filtrarea devine foarte importantă pentru menținerea uniformității distribuției.

Robineții pentru bandă și robineții tip „jolly” permit izolarea secțiunilor de cultură și reglarea fluxului pe rânduri individuale. Aceste elemente contribuie la stabilizarea presiunii în rețele lungi, în special în solariile unde diferențele de nivel pot afecta debitul.

În combinație cu conductele principale și cu piesele de adaptare, robineții permit configurarea unor circuite care răspund nevoilor diferitelor faze de vegetație.

Integrarea cu lucrările nutritive și cu structura solului

Sistemele de irigare prin picurare funcționează împreună cu programele de fertilizare bazate pe îngrășăminte hidrosolubile, deoarece furnizează nutrienții direct în zona activă a rădăcinilor. În solurile îmbunătățite anterior cu amendamente de sol sau tratate cu corectori de nutriție, distribuția controlată a apei menține structura aerată și previne spălarea elementelor nutritive.

Aplicarea tratamentelor din gama de combatere bio sau a pesticidelor sistemice este influențată de modul în care apa circulă în sol, iar irigarea prin picurare permite transportul rapid al substanțelor în masa radiculară. 

În culturile dezvoltate din semințe de legume cultivate în solarii sau câmp, menținerea unei umidități constante în zona rădăcinilor reduce stresul hidric și îmbunătățește absorbția nutrienților în perioadele de creștere intensă.

Sistemele de irigare completează astfel ansamblul tehnologic al fermelor legumicole, fiind compatibile cu fluxurile de lucru din solarii, câmp sau culturi protejate și adaptându-se la necesarul diferit al fiecărei culturi.