Pesticidele sunt formulate pentru a controla organismele care interferează cu dezvoltarea culturilor în câmp și spații protejate. Spectrul de acțiune diferă în funcție de agentul vizat, iar structura chimică sau biologică a substanței active determină modul în care aceasta interacționează cu țesuturile plantelor și cu metabolismul dăunătorilor. 

Principalele grupe funcționale includ produse destinate insectelor, acarienilor, buruienilor, agenților fungici, nematozilor sau moluștelor, alături de regulatori de creștere și adjuvanți care influențează aplicarea și absorbția.

Insecticidele acționează prin contact, ingestie sau inhalare, vizând sistemul nervos sau procesul de hrănire al insectelor. Acaricidele sunt adaptate speciilor care se dezvoltă pe partea inferioară a frunzelor sau în zone cu umiditate ridicată, unde accesul direct este limitat. 

În culturile dezvoltate din semințe de legume, aceste produse sunt utilizate în perioadele de creștere intensă, când presiunea dăunătorilor influențează direct structura plantei și capacitatea de fotosinteză.

Interacțiunea pesticidelor cu procesele fiziologice și tehnologiile nutritive

Fungicidele influențează formarea structurii celulare a agenților patogeni, împiedicând extinderea coloniilor pe frunze, tulpini sau rădăcini. Formulele sistemice se deplasează în țesuturi, iar cele de contact formează o peliculă protectoare.

În soluri tratate cu amendamente de sol sau în culturi hrănite prin îngrășăminte hidrosolubile, stabilitatea peliculei fungice depinde de nivelul de umiditate și de frecvența lucrărilor.

Erbicidele sunt dezvoltate pentru a influența metabolismul buruienilor prin blocarea fotosintezei, a sintezei de aminoacizi sau a diviziunii celulare. Eficiența lor este legată de structura solului și de faza de creștere a plantelor spontane. În tehnologiile moderne, erbicidele sunt aplicate în paralel cu tratamente din adjuvanți, care optimizează acoperirea sau penetrarea foliară.

Grupa produselor cu acțiune asupra organismelor din sol

Nematicidele vizează paraziții radiculari și influențează mobilitatea sau ciclul de hrănire al acestora. Propagarea lor în sol este influențată de textura terenului, nivelul de umiditate și traseul apei în zonele irigate prin sisteme de picurare.

Moluscocidele sunt utilizate în regiuni cu umiditate ridicată, unde melcii și limacșii afectează organele tinere ale plantelor, în special la începutul sezonului. Compoziția lor este stabilă în contact cu solul și compatibilă cu lucrări de fertilizare, inclusiv cu agronutrienți și corectori de nutriție.

Rolul regulatorilor de creștere și al adjuvanților în eficiența tratamentelor

Regulatorii de creștere influențează procese precum alungirea celulelor, maturarea țesuturilor sau formarea fructelor. Ei funcționează în sincron cu temperatura, umiditatea și intensitatea luminii, fiind compatibili cu foliile profesionale și cu stabilitatea climatică generată de foliile pentru solarii.

Adjuvanții modifică tensiunea superficială a soluțiilor, stabilitatea lor pe suprafața frunzelor și viteza de absorbție, contribuind la menținerea uniformității tratamentelor pe plante cu texturi foliare diferite.

Pesticidele reprezintă astfel o componentă funcțională în arhitectura tehnologică a culturilor, completând programele nutritive, tratamentele pentru protecția solului și lucrările specifice spațiilor protejate sau culturilor de câmp.