Acaricidele sunt formulate pentru a acționa asupra acarienilor care colonizează frunzele, tulpinile și zonele protejate ale plantelor. Substanțele active influențează procese precum respirația celulară, sinteza lipidelor sau funcțiile sistemului nervos al dăunătorilor, în funcție de grupa chimică.
Stabilitatea pe suprafața frunzelor și gradul de penetrare determină eficiența produsului în culturi cu densitate mare sau în spații unde umiditatea favorizează reproducerea acarienilor.
În solariile și câmpurile unde culturile sunt dezvoltate din semințe de legume, prezența acarienilor afectează atât țesuturile tinere, cât și fotosinteza, motiv pentru care acaricidele sunt utilizate în perioadele de creștere activă. Formulele combină adesea efectul ovicid, larvicid și adulticid, pentru a limita ciclurile succesive de dezvoltare în condiții de temperatură ridicată sau lumină intensă.
Interacțiunea acaricidelor cu celelalte grupe de pesticide
În tehnologiile integrate, acaricidele sunt aplicate în paralel cu insecticidele, acolo unde coloniile mixte includ atât acarieni, cât și afide sau alte insecte supraaglomerate pe partea inferioară a frunzelor.
Dacă există presiune fungică, tratamentele pot fi sincronizate cu fungicidele, deoarece umiditatea ridicată și temperaturile constante favorizează simultan și sporii fungici și dezvoltarea acarienilor.
În fazele avansate ale vegetației, acțiunea acaricidelor este completată de produsele din categoria regulatori de creștere, care stabilizează ritmul de dezvoltare al plantei după perioade de stres biologic.
Pentru suprafețele unde apar și alte tipuri de organisme, precum limacșii sau melcii, acaricidele pot fi integrate în programe în care sunt utilizate moluscocide, fără interferențe asupra efectului lor.
Compatibilitatea cu soluțiile nutritive și condițiile din sol
În solurile tratate cu amendamente de sol, zona aerată și drenajul controlat reduc umiditatea la nivelul frunzelor bazale, limitând locurile favorabile instalării acarienilor. Aplicările sunt influențate și de sistemele de irigare prin picurare, deoarece fluctuațiile de umiditate la nivelul aparatului foliar sunt mai mici în culturi cu aport hidric uniform.
În funcție de formulare, unele acaricide necesită utilizarea adjuvanților pentru a optimiza acoperirea pe frunze cu perișori, ceară naturală sau texturi care împiedică distribuția uniformă a soluției. Adjuvanții reduc tensiunea superficială, stabilizează picătura și cresc contactul cu zonele în care acarienii se ascund.
Rolul acaricidelor în continuitatea culturilor protejate
Acaricidele contribuie la menținerea funcției fotosintetice și a structurii vegetative, în special în culturile unde frunza este organ activ pe întreaga durată a sezonului. Acțiunea rapidă și spectrul adaptat stadiilor biologice ale acarienilor permit integrarea lor în programele de protecție alături de alte categorii de pesticide, fără a afecta procesele fiziologice ale plantelor.
