Îngrășămintele reprezintă surse controlate de nutrienți utilizați pentru menținerea activității biologice a solului și pentru completarea elementelor consumate de plante în timpul ciclului de cultură.

Ele sunt folosite în legumicultură, în culturile de câmp, în solarii, livezi sau lucrări de întreținere a gazonului și se diferențiază prin compoziție, solubilitate și modul în care interacționează cu procesele fiziologice ale plantelor. În același sistem agricol se regăsesc atât soluții nutritive, cât și materiale de semănat, precum semințele de legume, care formează baza tuturor culturilor vegetale.

În cadrul gamei de îngrășăminte există formule destinate aportului direct de macro și microelemente, cunoscute sub denumirea de agronutrienți. Acestea sunt construite pentru a furniza doze specifice de azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu sau microelemente precum zincul, borul sau manganul. 

Separat, amendamentele de sol acționează asupra proprietăților fizice și chimice ale solului, influențând structura, pH-ul și capacitatea de retenție a apei. 

Corectorii de nutriție sunt formule cu concentrații ridicate ale unor elemente individuale, utilizate atunci când în plantă apar dezechilibre punctuale sau carențe rezultate din blocaje nutritive.

Tipuri de acțiune în culturile moderne

Îngrășămintele hidrosolubile sunt caracterizate prin solubilitate integrală și sunt compatibile cu tehnologiile care utilizează fertirigarea. Solubilitatea completă permite dozarea precisă a nutrienților și o circulație rapidă în zona radiculară, ceea ce le face adecvate pentru culturi cu ritm intens de creștere.

Formulările hidrosolubile includ diferite raporturi de NPK și microelemente, fiind ușor de integrat în culturi precum tomate, ardei, castraveți sau alte specii dezvoltate în sisteme irigate prin picurare.

Stimulatorii de creștere sunt produse orientate către procesele metabolice interne ale plantei. Compoziția lor poate include aminoacizi, extracte vegetale, substanțe cu rol în diviziunea celulară sau compuși care amplifică activitatea enzimatică. 

Aceste substanțe susțin funcții biologice precum formarea radiculară, transferul intern de nutrienți sau restructurarea țesuturilor în perioade în care plantele traversează schimbări de temperatură, umiditate sau lumină. În solarii, unde variațiile de mediu sunt mai intense, astfel de produse sunt utilizate pentru menținerea unui ritm biologic constant.

Îngrășămintele sunt integrate adesea în sisteme de protecție fitosanitară, alături de pesticide folosite pentru controlul bolilor sau dăunătorilor. În zonele unde se preferă metode ecologice, se pot utiliza produse din gama de combatere bio, compatibile cu fertilizanții de tip nutritiv sau cu stimulatorii. 

În spațiile verzi și în lucrările de gazonare, aceleași tipuri de fertilizanți sunt combinate cu semințe de gazon pentru obținerea unei peluze dense și uniforme.

Poziționarea substanțelor nutritive în raport cu procesele fiziologice ale plantei

Fiecare tip de îngrășământ are o funcție distinctă în raport cu dinamica plantei. Agronutrienții formează baza nutritivă, corectorii compensează deficitul unui element specific, îngrășămintele hidrosolubile permit distribuția uniformă prin sistemele de irigare, iar stimulatorii de creștere influențează modul în care planta valorifică nutrienții existenți. 

Amendamentele modifică mediul în care are loc dezvoltarea, afectând direct activitatea microbiană și eficiența absorbției.

Prin utilizarea acestor tipuri de produse în paralel, sistemele agricole pot menține un nivel stabil al nutrienților și pot susține dezvoltarea plantelor în diferite condiții climatice și tehnologice, fără suprapunere de roluri între produse.